Clara a ridicat paharul de prosecco și a întors spatele, convinsă că a câștigat încă o dată.
În jur, muzica urla. Luminile atârnate prin grădină sclipeau peste mesele pline cu platouri scumpe și pahare lăsate vraiște. Foștii colegi râdeau, se lăudau cu mașini luate în leasing, cu rate la apartamente în nordul Capitalei și vacanțe în Antalya.
Ana a făcut câțiva pași înapoi.
A strâns mai bine coada măturii în mână. Nu tremura. Doar respira adânc, ca și cum își făcea curaj pentru ceva mult mai mare decât vorbele lor.
Un vânt ușor a început să bată printre mese.
La început, nimeni nu a băgat de seamă zgomotul. Era doar un bâzâit îndepărtat. Apoi a devenit mai puternic. Mult mai puternic.
Muzica s-a oprit brusc.
Toți au ridicat privirea.
Deasupra grădinii, un elicopter negru cobora încet, rotind aerul cu forță. Șervețelele au zburat, paharele s-au răsturnat, rochiile au început să fluture.
Clara a încremenit.
„Ce naiba e asta?” a șoptit cineva.
Elicopterul a aterizat pe terenul liber din spatele resortului, unde de obicei se făceau poze la apus. Praful s-a ridicat în aer.
Un bărbat în costum închis la culoare a coborât primul. Drept, serios. S-a uitat în jur, apoi a mers direct spre Ana.
Toată lumea tăcea.
„Doamnă Ana Popescu?” a întrebat politicos.
Ana a dat din cap.
„Suntem pregătiți. Consiliul vă așteaptă la Brașov. Nu ne permitem să întârziem.”
Clara a scăpat paharul din mână.
„Ce consiliu?” a bâiguit.
Ana s-a întors spre ei. Pentru prima dată în seara aceea, nu mai zâmbea timid.
„Compania mea a cumpărat acest resort acum trei luni,” a spus calm. „Astăzi s-a semnat și extinderea pe încă trei locații. Iar eu trebuie să ajung la ședința finală.”
Liniște.
Cineva a râs nervos, crezând că e o glumă.
Bărbatul în costum a scos un dosar. „Toate actele sunt pe numele dumneavoastră. Așa cum ați cerut.”
Ana a lăsat mătura jos.
„Uniforma?” a întrebat cineva încet.
Ana a privit șorțul.
„Am vrut să văd dacă s-a schimbat ceva,” a spus. „Dacă ați învățat ceva.”
Ochii i s-au plimbat peste fețele lor. Unii roșii de rușine. Alții pierduți.
„Am lucrat ca menajeră în timpul facultății,” a continuat ea. „Am făcut curat prin birouri, am spălat scări de bloc, am strâns după alții. Cu banii ăia mi-am plătit studiile. N-a fost rușinos. A fost cinstit.”
Clara nu mai scotea un sunet.
„Diferența dintre noi,” a spus Ana liniștit, „e că eu n-am râs niciodată de munca nimănui.”
Vântul s-a potolit.
Elicopterul aștepta.
Ana a făcut câțiva pași spre el, apoi s-a oprit.
„Și încă ceva,” a spus fără să se întoarcă. „Succesul nu înseamnă rochii scumpe și vorbe mari. Înseamnă să nu uiți cine ai fost când n-aveai nimic.”
A urcat.
Ușa s-a închis.
Rotorul a început să se învârtă din nou, tot mai repede. Praful s-a ridicat iar. Rochiile s-au lipit de picioare. Paharele goale s-au răsturnat pe mese.
Clara a rămas în mijlocul grădinii, cu tocurile afundate în iarbă.
Elicopterul s-a ridicat încet, apoi a dispărut peste lumini.
Nimeni nu mai vorbea.
Chelnerii — adevărații chelneri — priveau și ei uimiți.
Un fost coleg a oftat: „Băi… noi chiar am crezut că…”
Dar nimeni n-a terminat propoziția.
Pentru prima dată, petrecerea de „succes” părea mică. Foarte mică.
Pe masă, lângă locul unde stătuse Ana, rămăsese mătura din nuiele.
Clara s-a uitat la ea.
A vrut să spună ceva. O glumă. Orice.
Dar nu i-a ieșit niciun cuvânt.
În seara aceea, pentru prima dată după mulți ani, toți au plecat mai devreme.
Fără muzică.
Fără laude.
Doar cu un gust amar și o lecție pe care n-o vor uita niciodată:
Nu haina spune cine ești.
Și nici gura mare.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
