În ziua următoare, Eduard s-a trezit devreme. Nu avea cursuri, nici obligații, dar somnul îl părăsise. A deschis geamul și a privit spre orașul cenușiu, acoperit de o ploaie măruntă. Se simțea gol, dar undeva în adâncul lui știa...

Am privit în jur. Liniște. Doar zgomotul ușor al paharelor și câteva priviri curioase care se ascundeau după zâmbete false. El mă privea batjocoritor, sigur că n-o să am curajul să deschid gura. Dar am deschis-o. Cu vocea...

Înăuntru, printre bucățelele de prune și zahărul topit, strălucea ceva mic, rotund, ca un inel. L-a scos cu grijă și l-a șters pe un șervețel. Era un inel vechi de aur, gravat cu litere mici, abia vizibile: „Pentru Ana, cu...