Nu o să-ți vină să crezi ce urmează… Camila a rămas nemișcată câteva secunde. Imaginea de pe telefon tremura ușor în mâinile Paulei. Era o fotografie veche. O femeie tânără, cu un zâmbet cald… ținând în brațe o fetiță mică...

Costel Sârbu nu era genul de om care să rămână fără cuvinte. Dar în clipa aia, pentru prima dată după mulți ani, chiar nu știa ce să spună. Irina s-a aplecat calm, a ridicat un pistol de pe jos și l-a verificat dintr-o mișcare...

Priveghiul a fost organizat după trei zile. Casa mea, în care odinioară se auzeau râsete și muzică, era acum plină de lumânări, coroane și șoapte apăsate. Mirosul de tămâie plutea greu în aer. Eu eram acolo. Întins în sicriu...