…și mesajul era tot de la ea. „De ce ai plecat? Sunt speriată. Te rog, întoarce-te.” Mi-au tremurat mâinile pe telefon. Eram deja în mașină, la câteva străzi distanță de blocul lor dintr-un cartier liniștit de la marginea...

Am ajuns la restaurant într-o seară de vineri, cu burta strânsă, dar cu mintea limpede. Nu eram nervoasă. Eram hotărâtă. Marcu mergea lângă mine, tăcut, cu mâinile în buzunar. Localul era plin de lumină, muzică tare, mese...

Râsul ei era slab, ca un foșnet de frunze uscate. S-a sprijinit de bicicletă și a oftat adânc. — Maică, voi tot nisipul îl căutați… dar n-ați văzut niciodată bicicleta. Citește și Curtea de Apel București a dat decizia în cazul...