Apoi s-a întors spre cealaltă parte a patului — și a ÎNGHEȚAT când a văzut ce era acolo… ???
Pe pernă, în locul unde ar fi trebuit să fie soțul ei, era… un bilet.
Scris de mână, cu o caligrafie grăbită, dar fermă:
„Iartă-mă, Clara. A fost o greșeală. Nu pot face asta. M-am întors la ea. Nu căuta explicații.”
Inima ei a început să bată cu putere. S-a ridicat din pat, cu biletul în mână, mintea golită de sens. Simon Brandt, care aștepta deja în salon, știa. De aceea era atât de rece, atât de… organizat.
— Ce se întâmplă? — a reușit să murmure ea, coborând în halat, cu pași nesiguri.
Simon s-a uitat la ea cu o privire în care se amestecau dezamăgirea și, surprinzător, o umbră de compasiune.
— S-a întors la fosta logodnică. A plecat în zori. N-a avut curajul să-ți spună în față. Dar dacă ești destul de puternică, Clara… am o propunere.
— O… ce?
El s-a apropiat, și pentru prima dată vocea lui a fost blândă:
— Ești deja parte din familie, iar numele nostru contează. Putem salva aparențele. Tu câștigi libertate. Eu… un partener de încredere. Fără sentimente. Doar un pact.
Clara și-a mușcat buza. Era prea devreme să înțeleagă totul. Dar într-un colț ascuns al inimii ei… încolțea o idee periculoasă.
Poate că unele începuturi haotice ascund răsturnări de soartă neașteptate…
..și în acel moment, Clara a înțeles două lucruri:
-
Soțul ei n-a iubit-o niciodată.
-
Socrul ei nu glumea.
Simon Brandt era un om cu reputație solidă, afaceri vechi, nume greu în presă. Nimic din viața lui nu era lăsat la întâmplare. Nici măcar această „propunere”.
Clara s-a așezat în fotoliul de piele din salon, biletul tremura încă între degete.
— Vrei să… pretindem că suntem o familie, doar ca să nu se afle că fiul tău m-a părăsit după noapte nunții? — vocea ei era joasă, dar precisă.
Simon a ridicat din umeri cu o naturalețe înspăimântătoare.
— Așa cum spuneai: ai fost aleasă, ai fost prezentată, ești deja în centrul atenției. Presa mondeno-politică va exploda dacă se află. Tu vei fi rușinată. Noi, ridiculizați. Și compania? Prețul acțiunilor va scădea. Ce obținem din scandal? Nimic.
— Și ce obținem din… minciună?
Simon a zâmbit, un zâmbet scurt, obosit.
— Control.
Clara s-a uitat în gol, apoi s-a ridicat încet.
— Dacă accept… ce aș primi în schimb?
Simon a clipit scurt. Aștepta întrebarea asta.
— Independență financiară completă. Apartament, card separat, un rol simbolic în consiliul uneia dintre fundații. Contract semnat. Discreție maximă. Și… — a ezitat — ai putea rămâne cu numele nostru. Asta deschide multe uși.
Clara și-a dat părul după ureche. Era încă șocată, trădată, dar nu proastă. În lumea lui Simon Brandt, adevărul era o monedă rară, dar oportunitățile — valoroase.
— Și când se va termina?
— Când vei vrea. Un divorț discret, peste un an. Sau doi. Poate niciodată. Decizia îți va aparține.
Clara a tăcut. Apoi, spre surprinderea amândurora, a spus:
— Dă-mi două zile. Apoi îți dau răspunsul.
Simon a încuviințat cu un singur gest. Apoi, înainte să iasă din salon, s-a oprit în ușă:
— Clara… tu ai mai mult sânge Brandt decât fiul meu.
În acea noapte, Clara a dormit puțin. Dar când a deschis ochii, deja avea un plan.
Nu doar să accepte.
Ci să câștige.
