Luca a înghețat. Nu putea rosti niciun cuvânt. Medicul și farmacista făceau schimb de priviri neliniștite. După câteva momente, bărbatul a scos un telefon, a rostit câteva cuvinte codificate și a ieșit în grabă.
Ana s-a apropiat de Luca, i-a pus mâna pe umăr și i-a spus încet:
— Copile… fetița asta nu e oricine. Medalionul pe care îl poartă… aparține Casei von Stein.
Luca a clipit nedumerit. Nu știa exact ce înseamnă asta. Dar Ana a continuat:
— Familia von Stein este una dintre cele mai vechi și puternice din Europa. Conduc companii, controlează bănci, au legături cu politicieni și… și dușmani. Mulți dușmani.
În acea seară, vagonul lui Luca a fost gol. El și micuța fuseseră luați pe ascuns într-o mașină neagră, cu geamuri fumurii. Au fost duși într-o reședință izolată, departe de oraș. Acolo, Luca a fost interogat, dar nu brutal — voiau doar să știe un lucru:
Cine ți-a spus unde s-o găsești?
— Nimeni! Am auzit-o plângând… atât. Am vrut doar s-o ajut.
Se uitau la el neîncrezători. Apoi o femeie în vârstă, elegantă, cu un baston de argint, a intrat în cameră. Era Matilda von Stein, matriarha clanului. Privirea ei părea să străpungă sufletul.
— Ai salvat-o, spuse ea. Nici nu știi ce ai făcut.
Luca a aflat abia mai târziu că micuța Elisa fusese răpită cu câteva zile înainte. Familia nu făcuse public nimic, suspectând o trădare din interior. Se pare că cineva voia s-o elimine… definitiv.
Matilda l-a privit pe Luca și, pentru prima oară în viața lui, cineva i-a spus:
— Din această clipă, tu ești sub protecția Casei von Stein. Vei fi instruit, educat și… pregătit.
— Pregătit pentru ce? a întrebat el cu voce tremurândă.
Femeia a zâmbit enigmatic:
— Pentru războiul care urmează. Iar tu… vei juca un rol mai important decât îți poți imagina acum.
Și astfel, băiatul străzii devenea parte dintr-o lume ascunsă, unde loialitatea valorează mai mult decât sângele, și fiecare gest de bunătate poate schimba destinul unei națiuni.
