Matei a pornit spre satul despre care auzise, cu inima grea și mintea împovărată de responsabilități. Când a întâlnit-o pe Mara, fata roșcată cu pistrui, i-a văzut în ochi o blândețe și o tristețe care i-au amintit de el însuși. Mara nu cerea nimic, doar un loc liniștit și o șansă de a începe de la zero. Avea lapte pentru bebeluș și o inimă mare, gata să ofere iubire.
Matei a luat-o cu el, iar încet-încet, cei trei au început să formeze o mică familie improvizată. Mara s-a atașat de cei doi copii, iar Matei a simțit, pentru prima dată în mult timp, un strop de liniște în suflet. A înțeles că viața nu e doar despre greutăți și sacrificii, ci și despre iubirea pe care o poți da, chiar și în cele mai neașteptate circumstanțe.
Și chiar dacă drumul lor nu era perfect, Matei știa că, împreună, puteau construi un cămin adevărat.










