Unii oameni nu au avut noroc la naștere – nu toți se nasc cu lingurița de aur în gură. Verișoara mea a terminat liceul și a intrat la universitate. Acolo a întâlnit un băiat și s-a îndrăgostit până peste cap. Cel puțin așa credea atunci. Își planifica deja viitorul și voia să se căsătorească cu el. Dar tânărul nu avea asemenea intenții serioase. Nu intenționa să se căsătorească cu ea. Destinul avea alte planuri.
Când fata a rămas însărcinată, era deja în anul doi de facultate. A decis să împărtășească vestea cu iubitul ei.
Însă acesta i-a spus că nu are nicio legătură cu situația și a dispărut din viața ei fără urmă. Ea s-a întors acasă și a petrecut mult timp în tristețe și depresie. Totuși, a hotărât să nască copilul, indiferent de toate. Poate că iubitul ei s-ar fi căsătorit cu ea după nașterea fiului?
A continuat să trăiască pentru sine. În viața ei au apărut alți bărbați. După nașterea copilului, l-a părăsit și l-a lăsat în maternitate, uitând de el. Băiatul a fost adoptat și a avut noroc cu părinți adoptivi buni. A fost crescut de oameni educați și corecți.
A crescut un băiat bun, curajos, cinstit și ascultător. Când a terminat școala, a reușit să își deschidă propria afacere și a început să câștige bani buni. Treptat, veniturile sale au crescut.
La un moment dat, mama biologică a apărut și i-a cerut ajutorul, sprijinul și chiar să îi cumpere un apartament, spunând că trebuie să aibă grijă de mama sa. El a refuzat. Cazul a ajuns în instanță. În final, prin decizia judecătorească, ea nu avea voie să se apropie de el la mai puțin de câțiva kilometri.
Voi ce credeți, a fost această decizie justă?
