Sophie a așezat paharul pe noptieră și, spre surprinderea lor, a spus calm:
— Interesant… sunteți siguri că ați dorit să îmi dați exact această substanță?
Camille a făcut un pas înapoi. Julien a încremenit.
— Toate „medicamentele” pe care mi le-ați dat în ultimele săptămâni au fost analizate într-un laborator independent din Marsilia, a continuat Sophie. — Știți ce au găsit? Substanțe sedative utilizate pentru pacienți cu demență severă. Dacă aș fi continuat să le iau, aș fi fost declarată „incapabilă legal”, iar tu, Julien, ai fi primit controlul total asupra averii.
Camille a încercat să zâmbească fals:
— E o neînțelegere…
— Nu. Este o conspirație familială, a spus Sophie.
În acel moment, ușa s-a deschis. Un notar și un avocat au intrat în cameră.
Julien s-a întors speriat spre ușă:
— Mama, te rog, nu face asta…
Dar Sophie s-a ridicat în picioare, cu o demnitate nouă în privire.
— Julien Marchand, de astăzi tu și soția ta sunteți revocați din orice drept asupra proprietăților mele. Fondurile vor merge către o fundație pentru protecția persoanelor vârstnice abuzate de propriile familii.
Camille a izbucnit:
— Nu poți să faci asta!
— Ba da. Și abia acum încep.
În liniștea care a urmat, s-a auzit doar tic-tacul ceasului antic. Pentru Julien și Camille, acea clipă a fost sfârșitul planului lor.
Pentru Sophie… a fost începutul libertății.
