Informații zi de zi

O mamă care și-a lăsat copilul la ușa unui străin găsește un bebeluș la ușa ei, 20 de ani mai târziu

O femeie și-a abandonat copilul nou-născut în pragul unei uși pentru că nu își permitea să îl crească. 20 de ani mai târziu, istoria se repetă, atunci când ea găsește, la rândul ei, un copil într-un coș maro chiar în fața ușii sale.

Juliana Larson avea doar 16 ani când a rămas însărcinată. Din păcate, iubitul ei de atunci a refuzat să-și asume responsabilitatea față de copilul lor, așa că a dispărut din viața adolescentei. Rămasă singură și fără vreo perspectivă de viitor, a fost nevoită să o decizie în legătură cu soarta bebelușului ei, pentru că nici măcar părinții săi nu au vrut să o ajute. Ba chiar, au dat-o afară din casă și i-au spus să se întoarcă abia după ce va întrerupe sarcina.

Juliana a rătăcit mult timp pe străzi până să își găsească un loc de muncă. Într-un final, a găsit un post de chelneriță într-un local și, în felul acesta, a reușit să strângă suficienți bani pentru a putea naște. Chiar și așa, și-a dat seama că niciodată nu și-ar putea întreține copilul cu salariul pe care îl avea. După ce a născut, și-a lăsat bebelușul în pragul unei uși, cu un bilet lângă el.

„Te rog, nu pierde timpul căutându-mă dacă găsești acest bilet. Sper că îi vei oferi o viață fericită. Te rog să o crești cu dragoste, ca și cum ar fi copil tău. De la Juliana Larson”, a scris ea.Timpul a trecut și chiar dacă Juliana nu și-a putut ierta fapta, a sperat întotdeauna că bebelușul ei este bine. În anii care au urmat, a obținut aproape tot ceea ce și-a dorit: un loc de muncă stabil, un soț iubitor și o casă frumoasă. Din păcate, Dumnezeu nu o binecuvântase și cu un copil. Deși a încercat mulți ani să rămână gravidă alături de soțul ei Peter, soarta părea să nu țină cu ei.

Viața cuplului a luat o altă întorsătură atunci când, într-o zi, au descoperit un bebeluș chiar în fața ușii casei lor. „Peter!”, a strigat ea în timp ce se minuna de micuța superbă care stătea chiar în fața ochilor ei, într-un coșuleț. Femeia a luat-o în brațe pe fetiță și a descoperit și un bilet. „Un copil? Cum este posibil?”, a întrebat Peter, nedumerit.

Bărbatul s-a uitat în ochii soției sale și, imediat după, și-a amintit cum Juliana își părăsise copilul în urmă cu 20 de ani. Femeia nu a ascuns niciodată acest lucru față de partenerul ei. Apoi, Peter a ridicat biletul de pe pragul ușii și l-a citit:

„Bună, dragă mami,
Sper să plătești pentru păcatele tale! Pentru ce ai făcut și pentru faptul că m-ai părăsit! Crezi că ai putea să-ți abandonezi fiica și să trăiești în pace? Ei bine, ghici ce? Ți-am călcat pe urme și am făcut la fel. Nu ai decât să crești acest copil!
De la fiica ta abandonată – Rose Smith.”

Celor doi nu le venea să creadă ce se întâmplă.

„Iubitule, ce facem acum? Dacă este adevărat ce scrie în bilet, această fetiță este nepoata mea. Nu-mi vine să cred!”, a strigat Juliana.

„Nu putem păstra copilul, Juliana. Trebuie să informăm poliția.”, i-a răspuns Peter.

„Dar, dragă, știm cine este mama sa și putem încerca să o găsim și să o întrebăm de ce a făcut asta. Te rog! Dacă voi afla unde este fiica mea, mi-aș puterea cere în sfârșit scuze pentru fapta mea . Te rog, Peter! Vreau să fac asta. Îl poți suna pe Josh?”, a insistat femeia.

Ulterior, Peter a acceptat propunerea sa. Josh, prietenul lui, conducea o mică agenție de detectivi și avea relații strânse cu poliția.

„Te voi ajuta, dar trebuie să-mi trimiți o poză cu bebelușul și scrisoarea, iar dacă Juliana își amintește ceva despre adresa la care a lăsat copilul, ar fi de mare ajutor.”, a spus Josh, după ce a fost sunat de Peter.

Juliana notase adresa la care își părăsise copilul, însă, din păcate, aceasta nu a fost de ajutor. Familia care locuia acolo se mutase demult. Chiar și așa, Josh nu s-a dat bătut și a încercat să facă tot posibilul pentru a o găsi pe Rose. Peter și Juliana hotărâseră să o adopte ei pe micuță, dacă nu vor reuși să o găsească pe femeia care le-o lăsase în fața casei.

Trei luni mai târziu, într-o dimineață, telefonul lui Peter a sunat. În sfârșit, prietenul său o găsise pe Rose. Muncea ca și chelneriță într-un loc din Los Angeles. A doua zi după ce au primit vestea, Juliana și soțul ei s-au îmbarcat și au pornit către L.A pentru a o cunoaște pe Rose. Când au ajuns în cafeneaua în care se presupunea că lucrează aceasta, femeia a și zărit-o pe tânăra care îi semăna leit.

Rose?”, a strigat Juliana, cu vocea tremurândă.

Rose a încremenit atunci când a văzut. Mai mult, femeia venise și cu fetița sa, pe care, între timp, a numit-o Lily.

„Ce naiba cauți aici? Pleacă! Nu vreau să te văd!”, a strigat Rose, supărată.

„Vreau doar să vorbesc cu tine…”, i-a spus Juliana.

Imediat după, șeful lui Rose a sunat, iar femeia a rugat-o pe Juliana să plece și să nu facă o scenă acolo, în local. Peter și soția sa nu s-au dat bătuți. Aceștia s-au așezat la o masă și au așteptat ca tânăra să își termine tura.

„Ce vrei de la mine? Nu poți repara nimic…”, i-a spus Rose Julianei după ce și-a încheiat munca.

„Sunt chiar aici. Știu ce ți s-a întâmplat. Îmi pare rău că nu am fost acolo pentru tine.”, i-a răspuns Juliana, înlăcrimată.

Rose a izbucnit și ea.

„Totul s-a terminat. Viața mea, cariera mea, totul… Sunt o ratată!”, a strigat tânăra.

„Nu, Rose. Nu ești. Te rog nu mai plânge. Haide să vorbim, bine?”, a implorat Juliana.

Imediat după, Peter și soția sa au dus-o pe Rose într-un parc. I-au povestit aceștia că au găsit-o cu ajutorul unui detectiv privat, dar și că aflaseră că merge la terapie din cauza unei traume de care avusese parte. Tânăra se mutase din cața părinților ei adoptivi în urmă cu un an pentru a devenit actriță în Los Angeles. Un director de casting îi promisese un rol într-un film, iar ea se îndrăgostise de el. Lucrurile nu au mers prea bine și Rose a rămas însărcinată cu bărbatul respectiv.

„Nu eram în apele mele. Totul mergea prost dintr-o dată. Când am împlinit 18 ani, mama și tata mi-au spus că am fost adoptată. Mi-au zis că mama mea biologică m-a abandonat în pragul ușii lor. Când m-am mutat la Los Angeles, un an mai târziu, am rămas însărcinată, dar bărbatul de care eram îndrăgostită a plecat. Nu mai puteam suporta realitatea, așa că am început să fac terapie. Am născut o fiică, dar, ca un fel de răzbunare, am abandonat-o.”, i-a povestit tânăra mamei sale adevărate.

„Îmi pare rău că ai trecut prin așa ceva, Rose… Dar cum ai aflat de noi?”, a întrebat Peter.

„Știam mamei mele biologice. Am cercetat puțin și am găsit trei femei cu acest nume. Primele două nu semănau deloc cu mine, așa că am știut că a treia era mama mea biologică. Am aflat adresa ta și am lăsat copilul la pragul ușii voastre. Mama și tata nu știu nimic din toate astea. Ei presupun că încă dau o audiție pentru roluri în L.A, dar practic am renunțat și am început să lucrez ca și chelneriță pentru că îmi este prea rușine să merg acasă.”, a mai adăugat tânăra.

Peter și Juliana s-au hotărât să o ajute pe Rose să depășească această perioadă. Au mers cu ea acasă la părinții săi adoptivi și le-au povestit ce s-a întâmplat. Cei patru au decis împreună că atât Lily, cât și Rose au nevoie de iubire și de un mediu familial sigur. Mai mult, au lăsat în urmă trecutul și au făcut tot posibilul ca fetele lor să nu se simtă abandonate sau respinse.

Au început să se comporte ca o familie unită, iar Lily putea crește în liniște și pace alături de bunicii ei. De asemenea, Rose a continuat să meargă la terapie și, ulterior, a început să se simtă mai bine.

Ce putem învăța din această poveste?

Familia se creează prin iubire, iar legătura de sânge nu este deloc importanță. Cei patru bunici au reușit să lase deoparte trecutul, neînțelegerile și diferențele de mentalitate pentru a le putea oferi celor două fete un viitor strălucit. Aceștia alcătuiesc, cu adevărat, o familie. Dragostea pentru Rose și Lily îi leagă pe toți.