Stan și Bran, Stan Laurel și Oliver Hardy, a fost un cuplu de comici care a stârnit râsete încă de la primul lor film.
Afectat de decesul lui Bran, Stan moare la 74 de ani, grav bolnav. Pe patul de spital, are o ultimă rugăminte
Între cei doi a existat o chimie specială. Practic, se completau unul pe altul, stârnind zâmbete la fiecare apariție. Fără îndoială, au fost destinați să rescrie împreună istoria cinematografiei.
Relația aceasta extrem de strânsă a făcut ca despărțirea lor, venită fulgerător în 1957, odată cu moartea lui Bran, să-l afecteze iremediabil pe Stan.
Cei doi erau legați de o prietenie atât de sudată, încât la moartea lui Oliver Hardy, Stan a fost devastat. De altfel, acesta a refuzat să meargă la înmormântare și a promis că, fără Bran, nu va mai urca niciodată pe scenă.
Stan a mai trăit încă opt ani după moartea lui Bran. Pe 19 februarie 1965 a suferit un atac de cord. Marele actor a murit pe 23 februarie 1965, la vârsta de 74 de ani.
Înainte de a-și da ultima suflare. Stanley a avut o ultimă dorință. Acesta i-a spus asistentei sale că nu l-ar deranja să meargă la schi chiar în acel moment.
Surprinsă, aceasta i-a spus că nu știe că el este schior. ”Nu sunt!”, a spus simpaticul actor, ”dar aș prefera să fac asta decât asta!” (n.r. să mă aflu în această stare), conform The Guardian. Câteva minute mai târziu, asistenta s-a uitat din nou la el și a descoperit că murise liniștit în fotoliul său.
Buster Keaton, la înmormântarea lui Stan: ”Nu Chaplin a fost cel mai amuzant. Acest om a fost cel mai amuzant”
La slujba de înmormântare organizată la Church of the Hills (Hollywood) actorul Buster Keaton a spus despre bunul său prieten, Stan:
”Chaplin nu a fost cel mai amuzant. Nici eu nu am fost cel mai amuzant. Acest om a fost cel mai amuzant”. Dick Van Dyke, un alt amic al actorului, a citit, la mormântul lui, poemul anonim “Rugăciunea unui clovn”.
”Pe măsură ce mă poticnesc prin această viață, ajută-mă să creez mai mult râs decât lacrimi. Să răspândesc mai multă lumină decât întuneric, să răspândesc mai multă bucurie decât disperare.
Nu mă lăsa niciodată să devin atât de indiferent, încât să nu reușesc să văd minunile în ochii unui copil sau sclipirea în ochii bătrânilor.
Nu mă lăsa să uit niciodată că darul meu total este să înveselesc oamenii, să-i fac fericiți și să uit pentru moment, toate tristețile din viața lor”.
sursa fanatik.ro
