Detectivul Radu Mureșan a sosit rapid, însoțit de o echipă criminalistică. Rebecca le-a arătat recipientul și biletul. Când Radu a citit mesajul Andreei, s-a încruntat.
— Sala B7… Clinica „Râul de Argint” nici măcar nu mai are acel subsol pe planurile actuale, spuse el, aproape șoptind. Dar știu la ce se referă.
În acea noapte, cu un mandat în mână, echipa de intervenție a intrat în clădirea clinicii, închisă pentru renovări. Sala B7 nu era menționată în niciun plan recent. Dar după câteva ore de căutări, au descoperit o trapă ascunsă sub o podea falsă în arhivă.
Scările duceau într-o încăpere subterană rece, cu pereți de ciment. Acolo, sub lumina lanternelor, au găsit ceea ce nimeni nu ar fi vrut să vadă: dosare medicale distruse parțial, urme de sânge vechi și… un perete fals. În spatele lui, o cameră minusculă, antifonată. Pe podea, un pat metalic ruginind și urme de lanțuri.
— Aici a fost ținută, zise Mureșan cu voce joasă. Nu doar ea.
În zilele următoare, investigația a dezvăluit un adevăr îngrozitor: Dr. Haralambie Bălan era implicat într-o rețea de experimente medicale ilegale. Tineri aparent sănătoși, diagnosticați fals, erau „dispariți” pentru „tratament special” în „B7”. Andreea a descoperit ceva. Poate chiar și-a notat totul.
Dar n-a apucat să spună nimănui.
În grădina Rebeccăi, sub stejarul care crescuse liniștit peste ani, anchetatorii au descoperit rămășițele Andreei, îngropate adânc, aproape de locul unde fusese găsit colierul. Era acolo de tot atâția ani. Sub nasul tuturor.
În septembrie 2015, comunitatea din cartierul Arțarului a ridicat o placă memorială în fața clinicii închise, unde scria simplu: „Pentru cei care n-au mai ieșit niciodată din sala B7.”
Doctorul Bălan a fost arestat. În instanță, n-a spus niciun cuvânt. Nicio scuză. Niciun regret.
Rebecca, cu mâinile tremurând, a închis pentru ultima dată poarta din spate, privind spre stejar.
— Ai vorbit, puiule. Și te-am auzit.
Apoi a intrat în casă. Ușa s-a închis în urma ei. Definitiv.
