Informații zi de zi

Tatăl meu, în vârstă de 75 de ani, mi-a cerut să-l plimb 2.100 de kilometri de ziua lui de naștere

Tatăl meu a fost mereu genul aventuros, iar eu, cu siguranță, am moștenit această trăsătură de la el. Este ceva ce ne-a unit întotdeauna. De când mama s-a stins, iar sănătatea lui a început să se șubrezească, l-am dus la un azil de bătrâni, un loc liniștit, aproape de oraș, unde primea îngrijire corespunzătoare.

Cu o săptămână înainte de ziua lui, l-am vizitat și, spre surprinderea mea, m-a întâmpinat cu o cerere neașteptată: — Umple rezervorul – avem un drum lung de făcut!

Eram confuz. De când îl știam, tata nu ceruse nimic atât de extravagant. Îmi zâmbea complice, cu o licărire jucăușă în ochi.

— Și unde mergem? am întrebat, încercând să aflu mai multe.

— E o întâlnire foarte importantă, a spus, misterios.

— Cu cine?

— Vei afla destul de curând!

Mi-a arătat pe hartă destinația: un orășel de pe coastă, la peste 2.100 de kilometri distanță. Am vrut să refuz. Era un drum lung pentru un om de 75 de ani. Dar știam cât de încăpățânat putea fi tata și, în cele din urmă, am acceptat.

Drumul spre necunoscut Am pornit la drum cu trei zile înainte de ziua lui, trecând prin sate uitate de lume, prin orașe aglomerate, prin munți și câmpii nesfârșite. Tata privea pe geam ca un copil, absorbind fiecare detaliu al peisajului.

— Îți amintești când am plecat împreună la munte fără să spunem nimănui? a întrebat el la un moment dat.

— Da, mama aproape că a chemat poliția! am râs.

— Ei bine, unele aventuri merită orice risc, a spus el, cu un aer nostalgic.

Încercam să-mi dau seama ce avea de gând, dar el păstra misterul. La fiecare oprire, își verifica ceasul, de parcă s-ar fi temut să nu întârzie.

În a treia zi, când am ajuns în orășelul de coastă, era aproape seară. Tata părea emoționat, dar și nerăbdător. Am mers spre plajă, unde m-a rugat să-l las puțin singur.

— Trebuie să aștept pe cineva.

Am stat deoparte, urmărindu-l cum privea valurile, de parcă ar fi așteptat ca trecutul să-i iasă din mare.

Apoi, o tânără de vreo 25 de ani s-a apropiat din spate. Avea ochii mari, părul lung și ondulat și o privire timidă.

— Domnul Victor? a întrebat ea, ezitând.

Tatăl meu s-a întors încet, și, în acel moment, am văzut ceva ce nu mai văzusem niciodată la el: lacrimi în ochi.

Adevărul ascuns

— Tu… ai venit, a spus el, cu vocea tremurândă.

— Sigur că da, a spus tânăra, zâmbind. M-am apropiat, uluit.

— Tată, ce se întâmplă? Cine este ea?

Tatăl meu a oftat adânc și m-a privit, ca și cum ar fi așteptat acest moment de o viață întreagă.

— Fiul meu… vreau să-ți faci cunoștință cu Emma. M-am uitat la ea și apoi la el.

— Emma este… fiica mea.

Lumea s-a oprit pentru câteva secunde. Am simțit cum totul se răstoarnă în mintea mea.

— Cum… adică? am bâiguit.

Tatăl meu a început să-mi povestească. Cu mulți ani în urmă, în tinerețea lui, iubise o femeie din acest orășel. O poveste de dragoste frumoasă, dar complicată. El era căsătorit cu mama și, deși nu își dorise să rănească pe nimeni, lucrurile s-au întâmplat altfel decât ar fi vrut. A plecat înainte să afle că femeia respectivă era însărcinată. Emma fusese crescută de mama ei, dar mereu și-a dorit să-și cunoască tatăl.

După ani de căutări, reușise să dea de el, iar acum, de ziua lui, el își dorea un singur cadou: să o îmbrățișeze. Împăcarea Timpul părea că se oprise în loc. Tata și Emma s-au îmbrățișat, și pentru prima oară în viața mea, l-am văzut vulnerabil, fericit și împăcat în același timp.

— Am pierdut prea mult timp, dar nu vreau să mai pierd nici o zi, i-a spus el Emmei. Eu stăteam acolo, încă încercând să procesez totul. Aveam o soră. O tânără pe care abia acum o descopeream. În zilele ce au urmat, am rămas în orășel, iar tata și Emma au povestit ore în șir. Am înțeles atunci cât de important fusese acest drum pentru el. Când ne-am întors acasă, tata era alt om. Mai fericit. Mai împăcat. Și eu? Eu am înțeles că uneori, viața ne duce pe drumuri nebănuite, dar, la capătul lor, s-ar putea să ne aștepte cele mai frumoase surprize. Sursa foto: calatorinromania.com