Informații zi de zi

— „Ai grijă pe unde mergi, găinușo,” m-a împins fostul meu soț pe holul biroului, fără să știe că acum sunt noua soție a directorului general al companiei

— „Ai grijă pe unde mergi, găinușo,” m-a împins fostul meu soț pe holul biroului, fără să știe că acum sunt noua soție a directorului general al companiei…
Umărul lui era la fel de osos și neplăcut ca acum cinci ani. M-a izbit mirosul unui parfum ieftin, amestecat cu transpirație și fum de țigară învechit.
M-am dezechilibrat, iar mapa grea cu documente pentru Alexandru mi-a alunecat din mâini, căzând cu un sunet surd pe covorul gros.
Mihai nu m-a recunoscut. Pentru el eram doar o altă angajată anonimă, un obstacol în calea lui spre dozatorul de apă.
M-a măsurat din cap până în picioare cu o privire disprețuitoare, oprindu-se pe pantofii mei, și și-a strâmbat gura.
— „Au angajat pe oricine…” a mormăit, plecând mai departe fără o scuză.
Am rămas pe loc, privindu-i spatele. Noua tunsoare, ochelarii scumpi cu ramă subțire și costumul impecabil pe care mi-l alesese Alexandru — toate acestea erau o mască perfectă. Eu mă schimbasem. El — deloc. Aceeași cocoașă ușoară, același mers neglijent, aceeași aură de nemulțumire și invidie față de tot ce-l depășea.
Am simțit cum în mine se instalează un frig brusc și cum ceva se rupe. Nu era durere, ci o senzație grea de déjà-vu.
Vocea lui, acel ton poruncitor și umilitor, m-a aruncat pentru o clipă înapoi, în mica noastră bucătărie îmbâcsită de fum, unde stăteam ghemuită ascultându-i reproșurile.
Degetele, care se aplecaseră automat să ridice mapa, au strâns cu putere pielea netedă a copertei. Am inspirat adânc, simțind aroma fină a pielii și parfumul discret, nu duhoarea trecutului. Acel parfum m-a readus în prezent. M-am îndreptat, am ridicat bărbia și am pornit încet după el. Nu ca să răspund. Ci ca să privesc.
Mihai s-a oprit lângă biroul Elenei, asistenta soțului meu, domnul Alexandru Dobre. S-a rezemat nonșalant de tejghea, uitându-se peste umărul ei la monitor.
— „Elena, draga mea, șeful e în birou? Trebuie să semneze urgent un raport, altfel toată echipa rămâne fără bonus. Din cauza birocrației…”
Zâmbea cu același zâmbet lingușitor pe care îl știam prea bine. Un zâmbet care apărea doar când avea nevoie de ceva de la oamenii pe care îi considera mai sus decât el. Elena, amabilă ca întotdeauna, l-a privit peste rame.
— „Domnul Dobre e ocupat. Are o ședință.”
— „Hai, ce ședință la prânz?” a insistat Mihai. „Doar spune-i că e Mihai Lupu. Știe că sunt un om serios, nu-l deranjez degeaba.”
M-am oprit la câțiva pași în spatele lui, lângă peretele cu geamuri panoramice ce dădeau spre orașul meu. Lumea mea nouă.
Mihai nu m-a văzut. Era prea ocupat cu jocurile lui mărunte. Nici nu bănuia cine îi stătea în spate.
Nu doar fosta soție, pe care o dăduse afară din casă cu un singur geamantan. Ci soția nouă a directorului general.
Femeia care, cu un singur cuvânt, putea hotărî dacă își va lua sau nu bonusul…

Am făcut un pas înainte, fără grabă. Tocurile mele au sunat scurt pe podeaua de lemn, iar Mihai s-a întors brusc. L-am privit calm. Și în acel moment, a înțepenit.

Privirea lui a coborât de la chipul meu la costumul croit perfect, apoi la dosarul din piele fină. A clipea des, încercând să înțeleagă ce se întâmplă.

Citește și
Bombă la FCSB! Laurențiu Reghecampf revine pe banca roș-albaștrilor
Citește și
Val de frig peste România. Când scad temperaturile și unde sunt așteptate primele ninsori

— Tu…?

— Eu. Bună ziua, domnule Lupu, — am spus sec, fără niciun fel de emoție. — Dacă ai nevoie de o semnătură urgentă, te pot ajuta. Tocmai intram în biroul soțului meu.

A tăcut. Elena, asistenta, și-a întors încet privirea spre mine, cu sprâncenele ridicate. A înțeles imediat. N-a mai spus nimic. A apăsat discret interfonul:

— Domnule Dobre? Doamna Dobre e aici. Are documentele pentru semnat.

Vocea soțului meu a venit caldă, fără ezitare:

— Să intre, te rog.

Am privit înapoi spre Mihai, care încerca să-și revină. Pe chipul lui se citea o confuzie greu de mascat, dublată de rușine. A făcut un pas spre mine.

— Tu… adică tu ești…

— Soția domnului director. Da.

I-am ținut privirea, apoi am deschis ușa biroului, fără să-l mai bag în seamă. Am intrat, am închis în urma mea, iar Mihai a rămas afară — exact acolo unde și merita să fie.

Te-ar putea interesa și:

rel="nofollow"
Bombă la FCSB! Laurențiu Reghecampf revine pe banca roș-albaștrilor
Val de frig peste România. Când scad temperaturile și unde sunt așteptate primele ninsori
Nicușor Dan a semnat decretul pentru Siegfried Mureșan. Ce urmează pentru premierul desemnat
Vremea azi, 20 septembrie 2026. Temperaturi de vară, dar apar averse și furtuni. Unde ajung...
Nicușor Dan, mesaj despre Via Transilvanica: „Este mai mult decât un traseu”. Ce spune președintele...

Parteneri:

Bombă la FCSB! Laurențiu Reghecampf revine pe banca roș-albaștrilor
Val de frig peste România. Când scad temperaturile și unde sunt așteptate primele ninsori
Nicușor Dan a semnat decretul pentru Siegfried Mureșan. Ce urmează pentru premierul desemnat
Vremea azi, 20 septembrie 2026. Temperaturi de vară, dar apar averse și furtuni. Unde ajung...

S-ar putea sa-ti placa si...