De parcă asta nu ar fi fost destul, mi-a spus, cu un zâmbet larg și crud:
— Și, ca să știi, de două luni stau la Mihaela. O știi, da? Blonda de la farmacie, cu unghii lungi și IQ scurt. Mă face să mă simt viu, înțelegi? Nu ca tine… o umbră. O ruină.
Am rămas încremenită. Apoi, în liniștea care s-a lăsat în bucătăria unde odinioară împărțeam zacuscă și răsărituri, mi-am pus ceainicul pe foc și i-am spus calm:
— Atunci du-te. Dar te rog… nu uita să-ți iei proteza și trecutul cu tine.
A râs. Mi-a trântit ușa în față. A ieșit pe poartă cu pași mari, ca și cum lumea îl aștepta cu brațele deschise.
**
În lunile care au urmat, nu am plâns. Nici nu am pus doliu pe viață. Am tăcut, am curățat casa de pozele noastre, am scos hainele lui din dulap și le-am dus la centrul de ajutor social.
Apoi, mi-am făcut cont de TikTok. Da, da — TikTok.
Nu pentru că eram pierdută, ci pentru că, la 71 de ani, am înțeles ceva:
Dacă el voia „libertate”, eu voiam reclamarea vieții mele.
Am început cu rețete tradiționale. Apoi, dansuri în grădină, poezii spuse în șoaptă despre bătrânețe, dragoste și trădare. Mi-am făcut o rubrică numită „Sfaturi de la Capra Moartă”. A devenit virală. Într-un an, am strâns 2,4 milioane de urmăritori. Am fost invitată la emisiuni, ba chiar am primit o ofertă de a scrie o carte.
**
Într-o zi, la un eveniment de lansare a cărții mele, l-am văzut în sală. Stătea într-un colț, prăbușit în costum șifonat, cu Mihaela lipită de telefon și de alt bărbat.
După eveniment, a venit la mine și, cu ochii în lacrimi, a spus:
— Niculina… te-am iubit cândva. Nu știu ce-a fost cu mine.
L-am privit lung. Aș fi putut spune multe. Dar i-am răspuns, la fel de calm ca în ziua ceainicului:
— Și eu m-am iubit cândva mai puțin decât meritam. Acum nu mai fac asta.
I-am zâmbit. Adevărat. Cald. Dar cu spatele drept.
A doua zi, titlurile presei au fost:
„Capra Moartă care a devenit Regină: Povestea Niculinei, femeia care a transformat umilința în imperiu”
Și, undeva, între o filmare nouă și o cană de ceai, m-am uitat în oglindă și am știut:
Nu am pierdut nimic. M-am regăsit.
