Tânărul în costum s-a apropiat calm, dar ferm. Fără să ridice vocea, a spus:
— Lasă găleata jos.
Derbedeul a râs disprețuitor:
— Și tu cine ești, mă? Alt salvator în costum? Du-te de unde-ai venit…
Bărbatul nu a răspuns. În schimb, și-a scos telefonul din buzunar, l-a ridicat la nivelul feței băiatului și a spus clar:
— Tocmai am filmat tot. Agresiune, distrugere de bunuri, hărțuire. Poliția vine în zece minute. Tu alegi: pleci acum și îți ceri scuze în genunchi, sau te explici în fața unei camere de anchetă.
Pentru prima dată, derbedeul a părut nesigur. Privirile oamenilor se îndreptaseră acum spre el, dar nu cu frică — ci cu dezgust. Un bărbat din mulțime a strigat:
— Destul! Ajunge! De ani de zile face ce vrea și nimeni nu spune nimic!
Altul a adăugat:
— Jos mâinile de pe bătrâna asta! Rușine, mă!
În câteva secunde, băiatul s-a văzut înconjurat. Nu mai era amuzant. Nu mai era el stăpânul pieței. Cu ochii în pământ, a murmurat ceva de neînțeles, apoi a lăsat găleata jos și a fugit.
Bărbatul în costum s-a întors spre bunică.
— Îmi pare rău că ați trecut prin asta. Dați-mi voie să vă ajut.
A scos din portofel câteva bancnote și le-a pus cu grijă pe masă. Dar nu s-a oprit aici.
— Mă numesc Vlad. Avocat. De azi înainte, dacă aveți vreo problemă în piață, mă sunați direct. Și mâine vin cu cineva să vă monteze o cameră de supraveghere aici. Gratuit.
Bunica, cu mâinile tremurânde, a început să plângă.
— Binecuvântat să fii, dragul mamii…
Final:
A doua zi, în piață, taraba bunicii era înconjurată de oameni. Nu doar cumpărători, ci și vecini veniți să o încurajeze.
Ouăle s-au vândut toate într-o oră.










