21 Decembrie 1989. Nicolae Ceaușescu ținea ultimul său discurs, în balconul sediului Comitetului Central al PCR, în fața mulțimii de ”tovarăși și pretini”: ”Alo, tovarăşi, alo! Aşezaţi-vă liniştiţi, tovarăşi!„. În urmă cu 32 de ani, Revoluția începută la Timișoara cuprindea Capitala, devenită apoi epicentrul manifestațiilor.
Mitingul din Piața Palatului a fost deosebit de celelalte, taxat ulterior drept opera unuia „neîntreg la minte”. Începuse tipic: cu muncitorii scoși în coloane din fabrici, înconjurați și penetrați de forțele de ordine și de securiști și cu discursuri citite de pe hârtiile scrise de propagandiști. L-au întrerupt curând zgomote ciudate. În secundele acelea uluitoare, faroana României și-a arătat public puterea: s-a adresat „poporului” ca unei voci îndepărtate și oarecare cu „alo!” și i-a poruncit liniște. Iar soțului năuc, cu microfonul în mână, i-a șoptit să le promită mai repede „oasele” convenite dinainte: un spor de salariu, de pensii și îndemnizații pentru copii. Participanții la miting s-au transformat însă în demonstranți. În alte orașe din Transilvania izbucniseră proteste încă dinaintea începerii mitingului.
Ulterior, în seara zilei de 21 decembrie, Valentina și Zoia și-au vizitat părinții la sediul Comitetului Central. „Voiau să-i facă să conștientizeze situația. Și să renunțe la putere”, relatează istoricul Lavinia Betea. Acolo erau așteptați cu șase carnete CEC, valoarea totală a depuneri însuma 3,5 milioane de lei.
„De neclintit, ei au rămas peste noapte în camera de odihnă a Cabinetului. Comandaseră haine de schimb pentru a doua zi. Nu se pregăteau să fugă nicăieri, ea i-a cerut menajerei să-i trimită o cheie. Se pare că a fișetului din camera din spatele cabinetului, unde nimeni nu avea acces. Și că din acel fișet luase conținutul genții plic cu care va părăsi sediul puterii și că o va uita la garda ei de corp, căpitanul Marian Rusu. Se aflau acolo șase carnete CEC-câte unul nominal și câte unul, cu parolă, pentru fiecare dintre cei trei copii, și unul pe numele unicului nepot, fiul lui Valentin. Era o avere colosală pentru cetățeanul de rând, reprezentând, la nivelul anului 1989, salariul mediu pe economie pe durata unui veac”, dezvăluie istoricul Lavinia Betea.
