Ceasca se răsturnă, iar lichidul fierbinte se revărsă pe fața Valeriei. Femeia țipă scurt, surprinsă și rănită, în timp ce oaspeții se ridicară de la masă. Irina, îngrozită, alergă spre mama ei, încercând să îi șteargă obrajii cu un prosop ud.
— Mihai, ești nebun?! — strigă ea, plângând.
Valeria tremura, încercând să se ridice. Ochii îi lăcrimau de durere, iar obrajii îi erau roșii. Vecina, doamna Popescu, aduse repede un vas cu apă rece și îl așeză pe masă.
— Pune-i comprese! — spuse ea ferm. — Nu sta!
Mihai, cu pieptul ridicat de furie, părea că nici nu realizează ce făcuse. Respira greu, iar cuvintele i se rostogoleau printre dinți:
— De ani de zile mă umilește! De parcă eu nu aș conta!
Irina îl privi cu o ură cumplită. Tot ce adunaseră împreună, toți anii de căsnicie, păreau să se năruie în câteva clipe.
— Ieși din casa mea! — țipă ea. — Chiar acum!
Mihai făcu un pas spre ușă, dar nu din vinovăție, ci din sfidare. Își luă haina și trânti cu putere poarta, lăsând în urmă rumoarea oaspeților.
Valeria, cu voce stinsă, abia rosti:
— Irina… nu plânge. Am trecut prin multe. Nu pentru mine să îți fie teamă.
Dar Irina nu se putea liniști. Îi tremurau mâinile în timp ce schimba compresele reci pe fața mamei sale.
Vecina o trase deoparte:
— Fata mea, trebuie să mergi la poliție. Omul ăsta e periculos. Dacă a putut să facă asta de față cu toți, cine știe ce va fi când sunteți singuri?
Noaptea se lăsă peste București, dar în apartamentul de pe Calea Moșilor nimeni nu dormi. Irina rămase lângă patul mamei, vegheând. Simțea că de acum viața ei va lua o altă întorsătură.
A doua zi, Irina se prezentă la secția de poliție. Tremura, dar vocea îi era hotărâtă. Povesti totul, iar martorii — vecinii și rudele — confirmară fiecare cuvânt.
Mihai fu chemat la audieri. Încerca să pară calm, dar privirea îi trăda neliniștea. Nu mai era bărbatul sigur pe el, ci un om care știa că își pierduse familia, respectul și poate libertatea.
Irina, privind prin geam la mama sa, simți pentru prima oară după mult timp o forță nouă în suflet. Știa că va fi greu, dar în acea clipă luă decizia fermă: niciodată nu va mai permite ca cineva să-i umilească mama.
👉 Astfel, o seară care trebuia să fie sărbătoare s-a transformat într-un moment de adevăr. Și chiar dacă durerea nu putea fi ștearsă, începutul unei vieți noi începuse. ❤️
