„Da, am fost cu ea ieri,” am răspuns, încă confuză și ușor speriată, întrebându-mă ce s-ar putea întâmpla. „Am ajutat-o să ajungă acasă după ce și-a înmormântat soțul.”
„Și ce s-a întâmplat după aceea?” a continuat polițistul, privind atent.
„Am stat puțin cu ea, am băut un ceai și am plecat. Nu am văzut nimic ciudat sau neobișnuit.”
Fiii ei păreau extrem de nervoși, iar unul dintre ei aproape că voia să strige. „Nu aveți idee cu cine v-ați întâlnit! Ea nu e ce pare!”
Am ridicat o sprânceană. „Nu înțeleg ce vreți să spuneți. Kira e o femeie bătrână, văduvă, care doar avea nevoie de ajutor. Nimic mai mult.”
„Adevărul e că mama noastră ne-a spus o poveste complet diferită! Spune că o femeie i-a spus că îi va fi alături și că o va ajuta să își pună ordine în lucruri, dar apoi… apoi a dispărut fără urmă!” Fiii au schimbat priviri nervoase, iar unul dintre ei a spus, în sfârșit, răstit: „Nu știa că a plecat cu o străină, o necunoscută!”
Polițistul s-a întors spre mine, iar acum aveam sentimentul că nu sunt doar martoră, ci și suspectă într-o poveste cu adevărat bizară. „Doamnă, nu ați observat nimic ciudat când ați fost cu ea? Ceva ce v-ar fi atras atenția?”
Mi-am adus aminte de felul în care Kira mi-a spus că fiii ei „nu sunt întotdeauna de încredere” și cum părea că se temea de ceva sau cineva. Totul devenea și mai confuz.
„Nu, nimic neobișnuit. Doar că era foarte singură și părea destul de… supărată. Dar nu a spus nimic care să mă facă să mă gândesc că ar fi avut vreo intenție ascunsă,” am răspuns, încercând să rămân calmă.
Atunci, polițistul a făcut un pas înainte, privind intens: „Bine, atunci trebuie să vă întrebăm despre o posibilă legătură cu un incident care a avut loc acum câteva nopți. Ați auzit de vreun furt sau ceva suspect legat de familia ei?”
Chiar atunci, unul dintre fiii Kirei a făcut un gest disperat: „Nu înțelegeți? Mama noastră nu este o femeie simplă! Și cealaltă… cealaltă a dispărut!”
Și atunci, totul a început să se lege. Kira nu era doar o femeie bătrână și oarbă care și-a pierdut soțul. În realitate, povestea ei ascundea mult mai multe secrete, iar eu eram implicată într-o rețea complicată care tocmai își dezvăluia primele semne.
„A dispărut?” am întrebat, din ce în ce mai confuză și neliniștită. „Vă rog, spuneți-mi mai multe.”
Fiii Kirei păreau gata să izbucnească, dar polițistul, care până acum își păstrase calmul, a intervenit rapid. „Evident, sunteți mai implicată decât credeam. Nu știați că, în urmă cu câteva zile, o altă femeie a dispărut, iar în circumstanțe foarte asemănătoare cu ale Kirei?”
În acel moment, mi-am dat seama că tot ce am crezut că știu despre Kira nu era adevărat. Ceea ce părea a fi o întâlnire inocentă a devenit rapid o poveste mult mai complicată. Fiii ei au fost extrem de nervoși, aproape ca și cum ar fi încercat să protejeze un secret înspăimântător.
„Ea nu este doar o femeie bătrână și neajutorată,” a spus unul dintre ei, privind în jos, nervos. „Mama noastră… are o istorie. Una pe care noi nu o știm cu adevărat.”
„Ce vrei să spui cu asta?” am întrebat, simțind cum o neliniște crește în pieptul meu.
„Kira este mai mult decât pare. Nu este oarbă și nici nu a fost vreodată așa. A fost o femeie puternică, dar ceva s-a întâmplat cu mulți ani în urmă. Și acum, ea… a început să pună în practică niște metode foarte ciudate pentru a se răzbuna pe cei care au rănit-o.”
Am rămas mută, incapabilă să înțeleg pe deplin ce se întâmplă. Înainte să pot pune alte întrebări, polițistul m-a întrerupt:
„Doamnă, vă rog să veniți cu noi. Vom explica totul, dar trebuie să fiți foarte atentă la ce urmează. Kira nu este cine pare a fi.”
Aș fi vrut să refuz, să spun că nu am vreo legătură cu această poveste, dar ceva în ochii lor, dar și în privirea lui Kira când o întâlnisem, mă făcea să știu că nu aveam de ales. Ea fusese, într-adevăr, mai mult decât o simplă bătrână singuratică. Un om cu o fațadă de neputință care ascundea o complexitate de neimaginat.
Am ajuns la secția de poliție, unde am aflat adevărul: Kira fusese implicată într-o rețea de crime organizate, iar frații ei, pe care îi consideram victime, fuseseră în realitate complicii. Acțiunile sale, de la comportamentul aparent „nevinovat” de a cere ajutorul străinilor, până la disparițiile misterioase ale altor persoane, făceau parte dintr-o schemă mult mai mare.
Și în acel moment, mi-am dat seama că ajutând-o pe Kira, am fost prinsă într-o capcană mai adâncă decât îmi imaginam. Dar acum, tot ce putea face era să mă protejez, și să înțeleg cu adevărat cine erau cei din jurul meu. Fiii ei nu erau singurii care aveau secrete.
Am învățat că nimic nu este ceea ce pare, și că, uneori, cele mai inofensive întâlniri pot ascunde pericole pe care nu le putem anticipa niciodată.