În cele din urmă, femela fu eliberată. Puiul ei, speriat și tremurând, fu prins cu grijă de un pescar tânăr, care îl ținu aproape de piept, șoptindu-i cuvinte calde.
Vidrele nu plecară imediat. Rămase pe chei, privind oamenii cu ochi mari și recunoscători. Și, într-un gest care i-a lăsat pe toți fără cuvinte, masculul se întoarse și, cu o lăbuță tremurândă, puse în fața lui Manuel o pungă mică, plină cu bancnote.
Manuel râse neîncrezător:
— Ce-i asta? Ai adus și bani?
Tânărul pescar, oftând, spuse:
— E o donație anonimă, de la un turist care a filmat totul. A spus că vrea să ajute conservarea zonei și să-i protejeze pe micii locuitori ai mării.
Povestea s-a răspândit rapid, iar comunitatea de pescari a primit, în câteva zile, o finanțare neașteptată pentru echipamente și educație ecologică.
Vidra cu ochi inteligenți nu doar că a cerut ajutor, ci a reușit să aducă o schimbare reală — o lecție despre compasiune, respect și legătura profundă dintre oameni și natură.
