Mesajul era scurt, dar mi-a tăiat tot zâmbetul de pe buze.
„Mi-a făcut plăcere aseară. Dacă vrei să ne mai vedem, data viitoare e rândul tău să plătești.”
Am recitit de câteva ori, convinsă că poate glumea. Tonul însă era sec, rece. M-a cuprins o senzație ciudată de dezamăgire. Nu pentru bani — Doamne ferește! — ci pentru că tot farmecul de cu seară se risipea ca o ceață dimineața.
Am tastat un „Sigur”, dar nu am trimis mesajul. M-am oprit. Mă gândeam la cum îmi ținuse ușa, la cât părea de sincer. Totul părea autentic, și totuși acum părea că doar bifase o regulă.
Prietena mea, cea care ni-l prezentase, mi-a scris mai târziu: „Cum a fost întâlnirea?”
I-am trimis doar o captură cu mesajul lui.
Răspunsul a venit rapid: „Așa e el. Elegant la început, dar are un fel ciudat de a calcula tot.”
M-am așezat pe canapea și am început să mă gândesc la câte femei probabil au trecut prin același scenariu. Flori, zâmbete, promisiuni fine și apoi… un mesaj care îți dă totul peste cap.
Seara, am primit un alt mesaj.
„Sper că nu te-ai supărat. Mi se pare normal ca o relație să fie echilibrată. Eu am plătit prima, tu a doua, și tot așa.”
De data asta i-am răspuns.
„Echilibrul nu se măsoară în lei, ci în gesturi.”
Nu a mai spus nimic.
Zilele următoare m-am tot gândit la el. Nu pentru că mi-ar fi lipsit, ci pentru că încercam să înțeleg de ce o întâlnire atât de frumoasă s-a terminat cu un gust amar. Poate pentru că, la vârsta mea, îți dai seama că eleganța adevărată nu are preț.
O săptămână mai târziu, am intrat întâmplător în același restaurant. Chelnerul m-a recunoscut.
„Doamna cu trandafirii frumoși, nu?” a zâmbit el.
Am dat din cap. „Da, tot eu.”
„Să știți că domnul de atunci a venit și a doua zi, singur. A întrebat dacă ați uitat ceva.”
Am zâmbit ușor. Nu uitasem nimic. Doar o iluzie frumos împachetată.
Pe masă, la plecare, am lăsat un bacșiș generos și un bilețel mic:
„Unele lecții se învață la desert.”
În seara aceea am înțeles ceva simplu: nu toți trandafirii vin din inimă, unii vin doar ca să arate bine în poză.
Dar am înțeles și că nu trebuie să te amărăști din cauza asta. Pentru că undeva, între o notă de plată și un zâmbet sincer, te așteaptă cineva care va plăti nu cu cardul, ci cu atenția și căldura lui.
Și atunci nu vei mai număra cine a dat mai mult. Vei ști pur și simplu că ai câștigat.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
