Prima zi din săptămână este grea pentru toată lumea, dar ca să treacă mai ușor am pregătit un banc care o să îți stârnească hohote de râs. Protagonistul de astăzi este un bărbat care s-a apucat de gătit și este întrerup de mesajele primite de la prietena sa. Discuția dintre cei doi te va face cu siguranță să zâmbești.
Bancul zilei
– Ce faci? De ce nu mă suni? Ești bine?
– Lasă-mă, nu mă distrage.
– Ce dracu faci Viorel? Ai înnebunit de tot. Iar te uiți la filme polițiste?
– Anca, termină cu prostiile, eu sunt transpirat tot și nu știu pe care să-l tai, pe cel roșu sau pe cel verde și ție îți arde de vorbă acum.
– Ce faci nebunule? Dezamorsezi o bombă?
– Mai rău, fac o ciorbă și nu știu ce ardei să tai.
***
Vine Ion acasă de la oraş şi zice către Maria, hotărât:
– Marie, stinge lumina, trage perdelele şi în pat iute!
– Mă Ioane, da mai am de lucru.
– Dac-am zis, am zis!
Vede Maria că n-are încotro, se conformează. Se pune şi Ion în pat, trage plapuma peste ei şi zice:
– No, acum Marie, să-ţi arăt ce ceas cu fosfor mi-am cumpărat.
****
Un italian angajează 3 români să-i vopsească gardul care împrejmuia casa.
Dis-de-dimineaţă, înainte de a pleca la serviciu, italianul le dă celor trei instrucţiunile:
– Aveti aici 3 găleţi de vopsea care va vor ajunge să vopsiţi tot gardul. În bucătărie e mâncare, când o să vă vină foame, vă puteţi servi. Aaa, era să uit. Aţi vazut calul pe care îl ţin închis în spatele curţii? Să nu cumva să lăsaţi poarta dechisă să scape de acolo că nu ştiu ce fac cu voi. S-a înţeles?
– Am înteles şefu, răspund românii într-un glas. Pleacă italianul, iar românii se apucă de treabă. Nu după mult timp, unul din ei zice:
– Măa, mie mi-a venit foame, hai să vedem ce are ăsta de mâncare! Bucătăria italianului, plină de bunătăţi. După un ospăţ pe cinste, românii caută şi ceva de băut, dar nu găsesc decât apă şi suc. Atunci, unul dintre ei zice:
– Mă, ştiu eu cum să facem rost de băutură. Mergem şi vindem o găleată de vopsea, cumpărăm băutura, iar vopseaua de rămâne o mai diluăm, o mai lungim şi terminăm noi gardul. După ce au băut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3 m din gard se termină vopseaua.
– Acum ce dracu facem? De unde luăm vopsea? Italianul o să-şi dea seama că noi am luat-o.
– Mă fraţilor, las’ pe mine, zice unul mai isteţ, că ştiu eu cum facem. Mai strângem puţină vopsea pe pensulă şi dăm pe botul la cal, iar când va veni italianul îi vom spune că acesta a scăpat şi a mâncat-o. Zis şi făcut. Pe seară, ajunge şi italianul acasă.
– Mă, ce-aţi făcut cu vopseaua? Eu am calculat la fix şi trebuia să vă ajungă.
– Şefu’, ne pare tare rău, dar a scăpat calul şi a mâncat-o. La auzul acestor vorbe, italianul intră în casă, ia puşca şi nici una nici două, împuşcă calul.
– Ce naiba dom’le, pentru o găleată de vopsea ai omorât săracul animal? Iţi cumpăram noi alta.
– Bă fraţilor, vedeţi voi casa asta? Tot cu români am făcut-o. Dă-l încolo de cal, mi-a mâncat 30 de saci de ciment, 800 de cărămizi, 4 grinzi!
