După acel moment, parcă întreaga încăpere devenise mai caldă, mai umană. Emoțiile sincere îi aduseseră pe toți mai aproape, ca și cum acel „nu te-am iubit” era de fapt cea mai profundă declarație de dragoste.
Valentina se ridică încet de pe scaun. Nu mai era timidă. Și-a șters lacrimile, și-a îndreptat spatele și și-a privit bărbatul. Timp de o clipă, toți așteptau în tăcere ce va spune.
— Mihai… Dacă tu nu m-ai iubit, atunci nici eu nu te-am iubit.
Pauză. O rumoare începu să se audă în sală, dar ea ridică mâna și continuă.
— Eu nu l-am iubit pe bărbatul cu paltonul gri care m-a invitat la ceai în gară, într-o iarnă geroasă. L-am iubit pe cel care s-a întors în aceeași seară, cu mănuși pentru mâinile mele înghețate. Nu l-am iubit pe tânărul care se certa cu tata că nu sunt destul de bună pentru el. L-am iubit pe cel care a stat cu mine toată noaptea când am pierdut primul copil.
A tăcut câteva secunde, apoi și-a lăsat palma peste pieptul lui Mihai.
— Nici eu nu te-am iubit. Dar te-am ales în fiecare dimineață. Ți-am încălzit supa. Ți-am cusut nasturii. Ți-am ținut mâna la toate înmormântările, la toate bucuriile, la toate fricile. Și da, am iubit omul care m-a făcut să râd, chiar și când plângeam.
Toată lumea plângea acum. Chiar și cei care nu plâng niciodată.
Nepotul cel mic, David, a ridicat un pahar de suc și a spus stângaci:
— Eu cred că așa arată dragostea adevărată!
Toată sala a izbucnit în râs, un râs plin de lacrimi.
A fost cel mai sincer și mai dureros „nu te-am iubit” din viața lor — dar a fost de fapt dovada unei iubiri care a învins totul: timpul, rutina, greutățile, schimbările.
După petrecere, când toți au plecat și casa a rămas goală, Mihai și Valentina s-au așezat pe canapeaua din sufragerie.
— Ți-am zis vreodată că ești mai frumoasă acum decât în ziua nunții?
— Nu. Dar nu-i nimic. Știu.
Și-au ținut mâinile strâns, fără cuvinte. N-au mai fost nevoiți să spună nimic. Pentru că ceea ce simțeau nu mai avea nevoie de declarații. Doar de liniște.
Liniștea celor care, într-o viață întreagă, „nu s-au iubit” — ci s-au ales. În fiecare zi.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
